 |
| Harta traseului |
 |
| Descrierea traseului de pe panoul din Campingul Glăvoi |
DESCRIEREA TRASEULUI
Campingul Glăvoi este un loc de relaxare foarte frumos, aflat într-o poiană mare, traversat de un pârâu, întins de-a lungul lizierei pădurii, un loc în care găsești multe terase din lemn cu mâncare, grătare, clătite proaspete și bere rece, dar și multă atmosferă.
Intrarea pe Circuitul Galbenei se face din camping, chiar dacă mai există și varianta mai lungă cu o oră din Padiș. Eu am plecat dis de dimineață din camping și în ciuda faptului că partea de final a traseului (cea de după Avenul Borțig) este marcată cu punct albastru, am continuat pe marcajul punct galben pentru a ieși cât mai aproape de Cabana Cetățile Ponorului, unde mă cazasem.
În camping vei găsi un panou informativ cu harta și descrierea traseelor. Traseul Circuitul Galbenei începe chiar din spatele campingului, urcând pe poteca marcată cu punct galben, ce pătrunde ușor prin pădure. Aproximativ o oră durează urcușul până vei ajunge într-un luminiș cu o intersecție din care se poate face stânga spre Pietrele Galbenei, înainte pentru Focul Viu și dreapta pentru Circuitul Groapa de la Bârsa. Din acest punct, în aproximativ 50 de minute dus-întors se pot vizita Pietrele Galbenei, acel punct de belvedere superb de care vorbeam mai sus, cu deschidere spre Poiana Florilor.
La întoarcere de la Pietrele Galbenei se reia traseul spre stânga (sau drept în față din traseul inițial) către Peștera Ghețarul Focul Viu pe o potecă ce urcă ușor în serpentine prin pădure. Aici vei găsi o peșteră cu tavanul prăbușit prin care pătrund razele soarelui și luminează ghețarul format în interior. De la locul de popas se poate coborî până la gura peșterii, dar cu grijă pentru că treptele de lemn sunt putrede, ude și alunecoase, unde este amenajat un balcon din lemn din care se poate admira interiorul. Vei vedea o imensă movilă de lemne putrede, acoperite de gheață și zăpadă, și alte câteva formațiuni de gheață care în jurul prânzului, când soarele pătrunde prin spărtura din tavan, produce jocuri de lumini despre care se spune că sunt asemănătoare unui foc.
De la peșteră traseul continuă cu o coborâre susținută în serpentine prin pădurea de fag până în Poiana Florilor, traversând o serie de luminișuri care vara sunt pline cu flori și vegetație. Prin poiană marcajele nu sunt foarte dese din cauza lipsei copacilor și a pietrelor pe care să se poată aplica marcajul. Păstrând direcția, se ajunge la liziera pădurii, de unde se coboară pe o potecă bine evidențiată până în dreptul podului care traversează pârâul Galbenei.
De pe pod, în partea stângă se pot observa Cheile Galbenei. Traseul este amenajat pe partea dreaptă a pârâului, privind în amonte. Aceasta este cireașa de pe tort a întregului traseu. Este segmentul cel mai dificil și periculos și se traversează cu mare atenție folosind cablurile și lanțurile cu care este amenajat. Dacă nivelul apei este mic, te-ai putea aventura direct prin ea însa mă îndoiesc că îi vei putea suporta temperatura extrem de scăzută. Ultima parte a porțiunii de chei, chiar până să ajungi la Cascada Evantai, este și cea mai grea. Aici, peretele pe care trebuie să te cațeri este la un unghi de 90 de grade cu solul și dă direct în apă. Lanțurile sunt doar în partea de sus pentru a te prinde cu mâinile iar pentru picioare va trebui să găsești singur puncte de sprijin. Efortul va fi unul considerabil și dacă nu adopți poziția corectă pentru a te ține cu mâinile de lanț și a împinge cu picioarele în perete nu vei reuși.
La ieșirea din chei, după ce îți mai aloci câteva minute să privești înapoi spre chei și cascadă, traseul urcă accentuat spre stânga pe o potecă îngustă și anevoioasă până când te vei găsi din nou în fața unor lanțuri care urcă aproape vertical. Urmează un adevărat canion cu tobogane naturale pe care curge apa cu viteză, iar după un ultim segment cu cabluri ajungi la Izbucul Galbenei, un mic lac albastru-verzui.
De la Izbucul Galbenei, traseul traversează bolovanii din partea stângă şi urcă în pădure urmând un urcuș accentuat în serpentine strânse, până la Avenul Borţig. Acesta este un puț natural cu un diametru de 35 de metri și 38 de metri adâncime, pe fundul căruia se găsește un bloc de gheață permanentă.
Click
AICI pentru alte trasee în Munții Apuseni.
MARCAJE DE URMAT:
Niciun comentariu:
Write comentarii